|
1. |
Apropiindu-se vremea lui David ca să moară, a lăsat el fiului său Solomon acest legământ: |
|
2. |
"Iată, eu mă duc pe drumul pe care toţi pământenii se duc; fii tare şi să fii bărbat. |
|
3. |
Să păzeşti legământul Domnului Dumnezeului tău, umblând în căile
Lui şi păzind legile Lui, poruncile Lui, hotărârile Lui şi aşezămintele
Lui, precum sunt scrise în legea lui Moise, pentru ca să-ii fie
bine-cunoscut tot ce vei face, oriunde şi ori încotro te vei întoarce; |
|
4. |
Şi ca să Îşi ţină şi Domnul cuvântul Său care l-a grăit către mine,
zicând: "Dacă fiii tăi îşi vor păzi drumul lor, ca să se poarte cu
credincioşie înaintea Mea, din toată inima şi din tot sufletul lor,
atunci nu va conteni să fie din tine bărbat pe tronul lui Israel. |
|
5. |
Dar şi tu ştii ce mi-a făcut Ioab, fiul Ţeruiei, cum s-a purtat cu
cele două căpetenii ale oştirii lui Israel, cu Abner, fiul lui Ner, şi
cu Amasa, fiul lui Ieter, pe care i-a omorât; şi cum a vărsat în timp de
pace sânge ca în timp de război, mânjind cu sângele cel vărsat ca la
război încingătoarea de la coapsele sale şi încălţămintea din picioarele
sale. |
|
6. |
Să faci dar cu el după înţelepciunea ta, ca să nu se coboare cărunteţea lui cu pace în locuinţa morţilor. |
|
7. |
Iar fiilor lui Barzilai Galaaditul arată-le milă, ca să fie cu cei
care se hrănesc la masa ta, căci ei au venit la mine când am fugit de
Abesalom, fratele tău. |
|
8. |
Iată că ai la tine şi pe Şimei, fiul lui Ghera veniamineanul din
Bahurim, care m-a blestemat cu greu blestem, când mergeam la Mahanaim;
dar fiindcă mi-a ieşit în cale la Iordan, m-am jurat pe Domnul către el,
zicând: Nu te voi mai ucide cu sabia. |
|
9. |
Acum însă să nu-l laşi nepedepsit, căci eşti bărbat înţelept, şi
ştii ce să faci cu el, ca să cobori cărunteţea lui cu sânge în locuinţa
morţilor". |
|
10. |
Şi a răposat David cu părinţii săi şi a fost înmormântat în cetatea lui David. |
|
11. |
Timpul domniei lui David peste Israel a fost de patruzeci de ani: în Hebron şapte ani şi în Ierusalim treizeci şi trei de ani. |
|
12. |
Şi s-a aşezat Solomon pe tronul lui David, tatăl său, şi domnia lui s fost foarte strălucită. |
|
13. |
Atunci a venit Adonia, fiul Haghitei, la Batşeba, mama lui Solomon,
şi i s-a închinat. Şi ea i-a zis: "Cu pace îţi este venirea?" Iar el a
răspuns: "Cu pace!" |
|
14. |
Apoi a zis: "Am să-ti spun o vorbă!" Şi ea a zis: "Spune;!" |
|
15. |
Şi a zis el: "Tu ştii că domnia era a mea şi că tot Israelul privea
la mine ca la viitorul lor rege; dar domnia a trecut de la mine şi i
s-a dat fratelui meu, pentru că de la Domnul i-a fost lui aceasta. |
|
16. |
Acum te rog un lucru: să nu mă nesocoteşti!" Şi ea i-a zis: "Grăieşte!" |
|
17. |
Iar el a zis: "Te rog vorbeşte cu regele Solomon, căci el va ţine
seamă de vorba ta, ca să-mi dea pe Abişag Sunamiteanca de femeie". |
|
18. |
Şi a zis Batşeba: "Bine, voi vorbi cu regele pentru tine". |
|
19. |
Deci, a intrat Batşeba la regele Solomon, ca să-i vorbească pentru
Adonia. Regele s-a sculat înaintea ei, i s-a închinat şi s-a aşezat pe
tronul lui. Şi s-a pus şi pentru mama regelui un tron; şi ea a stat de-a
dreapta lui |
|
20. |
Şi a zis: "Am să-ii fac o mică rugăminte, să nu mi-o treci cu vederea!" A zis regele: "Cere, mama mea!" |
|
21. |
Ea a zis: "Să dai pe Abişag Sunamiteanca lui Adonia, fratele tău, de femeie!" |
|
22. |
Atunci a răspuns regele Solomon şi a zis mamei sale: "Dar de ce
ceri tu pe Abişag Sunamiteanca pentru Adonia? Cere atunci pentru el şi
domnia, căci el este fratele meu cel mai mare şi cu el este preotul
Abiatar şi tot cu el este prieten şi Ioab, fiul Ţeruiei, mai-marele
oştirii!" |
|
23. |
Apoi s-a jurat regele Solomon pe Domnul, zicând: "Aşa rău să-mi dea
mie Dumnezeu şi încă şi altele să mă ajungă, dacă n-a grăit Adonia
cuvântul acesta împotriva vieţii mele. |
|
24. |
Dar acum, viu este Domnul, Care m-a socotit pe mine vrednic de
cinste şi m-a aşezat pe tronul lui David, tatăl meu, şi mi-a zidit casă
precum a grăit el; Adonia chiar astăzi va muri". |
|
25. |
Şi a trimis regele Solomon pe Benaia, fiul lui Iehoiada, care fără de milă l-a lovit pe acela şi a murit Adonia în ziua aceea. |
|
26. |
Iar lui Abiatar preotul, regele i-a zis: "Să pleci la Anatot, la
moşia ta; căci şi tu eşti vrednic de moarte; dar acum nu te voi omorî,
căci ai purtat chivotul Domnului Dumnezeu înaintea lui David, tatăl meu
şi ai suferit şi tu ce a suferit tatăl meu". |
|
27. |
Şi l-a îndepărtat Solomon pe Abiatar de la preoţia Domnului, ca să
se împlinească cuvântul Domnului care l-a grăit pentru casa lui Eli în
Şilo. |
|
28. |
Vestea aceasta a ajuns până la Ioab, fiul Ţeruiei, fiindcă şi Ioab
se dăduse de partea lui Adonia şi nu de partea lui Solomon şi a fugit
Ioab la cortul Domnului şi s-a apucat cu mâinile de coarnele
jertfelnicului. |
|
29. |
Şi i s-a spus regelui Solomon, zicând: "Iată Ioab a fugit la cortul
Domnului şi iată s-a apucat cu mâinile de coarnele jertfelnicului. Şi a
trimis Solomon la Ioab să-i zică: "Ce ii-am făcut de ai fugit la
jertfelnic?" Şi a răspuns Ioab: "M-am temut de faţa ta şi am fugit la
Domnul". Şi a trimis Solomon pe Benaia, fiul lui Iehoiada, zicând:
"Mergi, omoară-l şi-l îngroapă!" |
|
30. |
Şi s-a dus Benaia, fiul lui Iehoiada, la Ioab, la cortul Domnului,
şi i-a zis: "Aşa zice regele: Să ieşi!" Şi a zis Ioab: "Nu ies, pentru
că vreau să mor aici! " şi s-a întors Benaia, fiul lui Iehoiada şi a
spus de aceasta regelui, zicând: "Aşa a zis Ioab şi aşa mi-a răspuns!" |
|
31. |
Iar regele i-a zis: "Du-te şi fă-i aşa cum a zis; omoară-l şi-l
îngroapă. Şi ia de pe mine şi de pe casa tatălui meu sângele nevinovat
vărsat de Ioab. |
|
32. |
Să-i întoarcă Domnul pe capul lui sângele nedreptăţii lui, pentru
că a ucis pe doi bărbaţi nevinovaţi şi mai buni decât el, omorându-i cu
sabia, fără de ştirea tatălui meu, David: pe Abner, fiul lui Ner,
mai-marele oştirii lui Israel, şi pe Amasa, fiul lui Ieter, mai marele
oştirii lui Iuda. |
|
33. |
Pe capul lui şi pe capul seminţiei lui în veci să se întoarcă
sângele lor; iar David şi seminţia lui şi casa lui şi tronul lui să aibă
în veci pace de la Domnul! |
|
34. |
Şi s-a dus Benaia, fiul lui Iehoiada şi a lovit pe Ioab şi l-a omorât; şi a fost înmormântat la casa lui, în pustiu. |
|
35. |
Iar regele Solomon a pus în locul lui peste oştire pe Benaia, fiul
lui Iehoiada. Cârmuirea regatului era însă la Ierusalim; iar mai mare
peste preoţi, în locul lui Abiatar, regele a pus pe Ţadoc preotul.
Solomon, fiul lui David, a domnit peste Israel şi Iuda, în Ierusalim. Şi
a dat Domnul lui Solomon înţelepciune şi pricepere foarte mare şi
cunoştinţe multe, ca nisipul de pe ţărmul mării. şi Solomon a avut
înţelepciune mai presus de înţelepciunea tuturor fiilor Răsăritului şi
de înţelepciunea tuturor înţelepţilor Egiptenilor. El a luat pentru sine
pe fiica lui Faraon şi a adus-o în cetatea lui David, până ce a
terminat de zidit casa sa şi, mai întâi, templul Domnului şi zidul
dimprejurul Ierusalimului; în şapte ani a făcut acestea şi le-a
isprăvit. Solomon a avut şaptezeci de mii de oameni salahori optzeci de
mii de tăietori de piatră în munte. El a făcut marea şi postamentele şi
spălătoriile cele mari, stâlpii, fântâna cea din curte şi marea de
aramă; şi a zidit el cetăţuia şi întăriturile ei şi a împărţit cetatea
lui David. Atunci fiica lui Faraon o trecut din cetatea lui David în
casa sa pe care i-o zidise el; tot atunci a zidit Solomon zidul
dimprejurul cetăţii. Şi aducea Solomon de trei ori pe an arderi de tot
şi jertfe de pace pe jertfelnicul pe care-l făcuse Domnului; şi săvârşea
la el şi tămâieri înaintea Domnului. Şi a isprăvit zidirea templului.
La lucrările lui Solomon erau trei mii şapte sute de ispravnici mari
care conduceau poporul ce făcea lucrul. Şi a zidit el Asurul, Magdinul,
Gazerul, Bet-Horonul de Sus şi Valatul. Dar aceste cetăţi le-a zidit el
după ce a făcut templul Domnului şi zidul dimprejurul Ierusalimului.
Încă din timpul vieţii sale, David poruncise lui Solomon, zicând: "Iată,
ai pe Şimei, fiul lui Ghera, fiul lui Ieminie, din Bahurim; el m-a
blestemat cu greu blestem, în ziua când m-am dus la Mahanaim; dar el
mi-a ieşit în cale la Iordan şi eu m-am jurat pe Domnul faţă de el,
zicând: Nu te voi mai ucide eu sabia! Tu însă să nu-l laşi nepedepsit;
căci eşti bărbat înţelept şi ştii ce să faci cu el, ca să-i cobori
cărunteţea lui cu sânge în casa morţilor". |
|
36. |
Şi trimiţând regele, a chemat pe Şimei şi i-a zis: "Fă-ţi casă în Ierusalim şi trăieşte aici şi de aici să nu mai ieşi. |
|
37. |
Dar să ştii că în ziua în care vai ieşi şi vei trece pârâul
Chedron, numaidecât cu moarte vei muri. Sângele tău va fi asupra capului
tău!" |
|
38. |
Şi a zis Şimei regelui: "Bine, cum a poruncit domnul meu regele,
aşa va face robul tău". Şi a trăit Şimei în Ierusalim multă vreme. |
|
39. |
Iar peste trei ani s-a întâmplat că au fugit doi robi de la Şimei
la Achiş, fiul lui Maaca, regele Gatului. Şi i s-a spus lui Şimei:
"Iată, robii tăi sunt la Gat". |
|
40. |
Şi sculându-se Şimei şi punând şaua pe asinul său, a plecat la Gat,
la Achiş, ca să-şi caute robii săi. Şi s-a întors Şimei şi a adus robii
săi de la Gat. |
|
41. |
Dar, spunându-i-se lui Solomon că Şimei a mers din Ierusalim până
la Gat şi că s-a întors, a trimis regele şi a chemat pe Şimei şi i-a
zis: |
|
42. |
"Nu m-am jurat eu, oare, pe Domnul către tine şi nu ţi-am spus eu,
oare, înainte, zicând: Să ştii că în ziua în care vei ieşi din Ierusalim
şi te vei duce undeva, numaidecât vai muri? Şi tu mi-ai spus: Bine! |
|
43. |
De ce n-ai păzit legea pe care ţi-am dat-o înaintea Domnului cu jurământ? |
|
44. |
Apoi a mai zis regele către Şimei: "Tu ştii şi ştie şi inima ta tot
râul care l-ai făcut tatălui meu David; să se întoarcă asupra capului
tău răutatea ta! |
|
46. |
Iar regele Solomon să fie binecuvântat şi tronul lui David să fie neclintit înaintea Domnului în veci!" |
|
46. |
Şi a poruncit regele lui Benaia, fiul lui Iehoiada; şi el s-a dus şi a lovit pe Şimei şi acela a murit. |