|
1. |
Atunci a adunat Solomon la el în Ierusalim pe bătrânii lui Israel,
pe căpeteniile seminţiilor şi pe toţi capii de familii ai fiilor lui
Israel, ca să aducă chivotul cu legea Domnului din cetatea lui David,
adică din Sion. |
|
2. |
Şi s-au adunat la regele Solomon toţi Israeliţii în zilele sărbătorilor din luna Etanim, care este a şaptea lună. |
|
3. |
Iar după ce au venit toţi bătrânii lui Israel, au ridicat preoţii chivotul |
|
4. |
Şi au adus chivotul Domnului şi cortul adunării şi toate lucrurile
sfinte care au fost în cort; acestea le-au adus preoţii şi leviţii. |
|
5. |
Iar regele Solomon împreună cu toată obştea fiilor lui Israel, care
se adunaseră la el, mergea înaintea chivotului, aducând jertfe vite
mărunte şi mari, care nu se puteau socoti şi nici număra din pricina
mulţimii lor. |
|
6. |
Şi au băgat preoţii chivotul cu legea Domnului la locul lui, în Sfânta Sfintelor din templu, sub aripile heruvimilor; |
|
7. |
Căci heruvimii îşi aveau aripile întinse peste locul chivotului şi heruvimii acopereau de sus chivotul şi pârghiile lui: |
|
8. |
Pârghiile însă se împinseseră aşa, încât capetele lor se vedeau din
locaşul sfânt, din faţa Sfintei Sfintelor, iar de afară nu se zăreau;
şi acolo se află ele până în ziua de azi. |
|
9. |
În chivot nu era nimic, decât cele două table de piatră pe care
Moise le pusese acolo în Horeb, când Domnul a făcut legământ cu fiii lui
Israel, după ieşirea lor din pământul Egiptului. |
|
10. |
Când preoţii au ieşit din locaşul sfânt, un nor a umplut templul Domnului. |
|
11. |
Şi n-au putut preoţii să stea la slujbă, din pricina norului, căci slava Domnului umpluse templul Domnului. |
|
12. |
Atunci Solomon a zis: "Domnul a spus că binevoieşte să locuiască în norul cel întunecos. |
|
13. |
Eu ţi-am zidit templul pentru locuinţă, în care Tu să petreci în veci". |
|
14. |
Apoi s-a întors regele cu faţa spre mulţime şi a binecuvântat toată
adunarea Israeliţilor, căci toată adunarea Israeliţilor sta de faţă, |
|
15. |
şi a zis: "Binecuvântat fie Domnul Dumnezeul lui Israel, Care a
grăit cu gura Sa către David, tatăl meu, ceea ce astăzi a împlinit cu
mâna Sa! |
|
16. |
El a zis: Din ziua în care am scos pe poporul Meu Israel din Egipt,
nu Mi-am ales cetate în nici una din seminţiile lui Israel, unde să fie
zidită casa în care să petreacă numele Meu; dar apoi am ales
Ierusalimul pentru petrecerea numelui Meu în el şi am ales pe David ca
să fie peste poporul Meu, Israel. |
|
17. |
Lui David, tatăl meu, îi intrase la inimă să zidească casă numelui Domnului Dumnezeului lui Israel; |
|
18. |
Însă Domnul a zis câtre David, tatăl meu: ţi-ai pus în gând să
zideşti casă numelui Meu; este bine că ţi-ai pus aceasta la inimă. |
|
19. |
Însă nu tu v ai zidi templul, ci fiul tău care va ieţi din coapsele tale, acela va zidi casă numelui Meu. |
|
20. |
Şi a Împlinit Domnul cuvântul Său care l-a grăit. Eu am urmat în
locul tatălui meu. David, şi am şezut pe tronul lui Israel, precum
Domnul a zis, şi am zidit templu numelui Domnului Dumnezeului lui
Israel; |
|
21. |
Şi am pregătit acolo loc pentru chivotul în care se află legământul
Domnului, făcut cu părinţii noştri, când i-a scos din pământul
Egiptului". |
|
22. |
Apoi a stat Solomon înaintea jertfelnicului Domnului, în faţa
întregii adunări a lui Israel, şi şi-a ridicat mâinile la cer şi a zis: |
|
23. |
"Doamne Dumnezeul lui Israel! Nu este Dumnezeu asemenea ţie, nici
în cer sus, nici pe pământ jos; Tu păzeşti legământul şi ai milă de
robii Tăi care umblă cu toată inima lor înaintea Ta; |
|
24. |
Tu ai împlinit ce ai grăit către robul Tău David, tatăl meu; căci ce ai grăit cu gura Ta, aceea astăzi ai împlinit cu mâna Ta. |
|
25. |
Şi asum, Doamne Dumnezeul lui Israel, să împlineşti ceea ce ai
grăit cu robul Tău David, tatăl meu, zicând: "Nu-ţi va lipsi niciodată
înaintea Mea un urmaş, care să şadă pe tronul lui Israel, dacă fiii tăi
îşi vor păzi drumul lor, purtându-se aşa cum te-ai purtat tu înaintea
Mea!" |
|
26. |
Şi acum, Doamne Dumnezeul lui Israel, fă să se adeverească cuvântul Tău care l-ai grăit cu robul Tău David, tatăl meu! |
|
27. |
Oare adevărat să fie că Domnul va locui cu oamenii pe pământ? Cerul
şi cerul cerurilor nu Te încap, cu atât mai puţin acest templu pe care
l-am zidit numelui Tău; |
|
28. |
Însă caută la rugăciunea robului Tău şi la cererea lui, Doamne
Dumnezeul meu! Ascultă strigarea şi rugăciunea lui cu care se roagă
astăzi; |
|
29. |
Să-ţi fie ochii Tăi deschişi ziua şi noaptea la templul acesta, la
acest loc, pentru care Tu ai zis: "Numele Meu va fi acolo"; să asculţi
strigarea şi rugăciunea cu care robul Tău se va ruga în locul acesta. |
|
30. |
Să asculţi rugăciunea robului Tău şi a poporului Tău, Israel, când
ei se vor ruga în locul acesta; să asculţi din locul şederii Tale cel
din ceruri, să asculţi şi să miluieşti. |
|
31. |
Când cineva va greşi împotriva aproapelui său şi i se va cere
jurământ ca să jure şi pentru jurământ ei vor veni înaintea
jertfelnicului Tău la templul acesta, |
|
32. |
Atunci Tu să asculţi din cer şi să faci judecată robilor Tăi, să
osândeşti pe cel vinovat, întorcându-i în capul lui fapta lui, şi să
scapi pe cel drept, dându-i după dreptatea lui! |
|
33. |
Când poporul Tău Israel va fi bătut de duşman, pentru că a păcătuit
înaintea Ta, şi ei se vor întoarce la Tine şi se vor mărturisi numelui
Tău aducând rugăciuni şi cereri în acest templu, |
|
34. |
Atunci Tu să asculţi din cer, să ierţi păcatul poporului Tău Israel
şi să-l întorci în pământul pe care l-ai dat părinţilor lor! |
|
35. |
Când se va încuia cerul şi nu va fi ploaie, pentru că ei au
păcătuit înaintea Ta, şi Îţi vor aduce rugăciuni în locul acesta şi vor
mărturisi numele Tău şi se vor întoarce de la păcatul lor, căci Tu i-ai
smerit, |
|
36. |
Atunci Tu să asculţi din cer şi să ierţi păcatul robilor Tăi şi al
poporului Tău Israel, arătându-le calea cea bună pe care să meargă, şi
să trimiţi ploaie pământului Tău pe care l-ai dat poporului Tău de
moştenire! |
|
37. |
De va fi foamete pe pământ, de va fi ciumă şi boală molipsitoare,
de va fi vânt dogoritor, uscăciune, lăcustă, omidă, duşmanul de îl va
strâmtora în porţile cetăţii lui, de va fi orice necaz sau orice boală, |
|
38. |
Orice rugăciune, orice cerere care se va face de orice om din tot
poporul lui Israel, când ei îşi vor cunoaşte mustrarea cugetului lor şi
îşi vor întinde mâinile lor la templul acesta, |
|
39. |
Tu să asculţi din cer, din locul şederii Tale, şi să miluieşti; să
faci şi să dai fiecăruia după căile sale, după cum Tu cunoşti inima lui;
căci Tu singur ştii inima tuturor fiilor oamenilor; |
|
40. |
Pentru ca să se teamă de Tine toate zilele, cât vor trăi pe pământul pe care l-ai dat părinţilor noştri! |
|
41. |
Chiar străinul, care nu este din poporul Tău Israel, de va veni pentru numele Tău din pământ depărtat, |
|
42. |
Căci se va auzi de numele Tău cel mare şi de mâna Ta cea puternică
şi de braţul Tău cel întins, şi el va veni şi se va ruga la templul
acesta, |
|
43. |
Să-l ascuţi din cer, din locul şederii Tale, şi să faci tot ceea ce
străinul Îţi va cere ţie, pentru ca să ştie toate popoarele pământului
de numele Tău, să se teamă de Tine, cum se teme poporul Tău Israel, şi
să ştie că numele Tău este chemat peste templul acesta pe care eu l-am
zidit! |
|
44. |
Când poporul Tău va porni cu război împotriva duşmanului său, pe
drumul pe care-l vei trimite, şi se v ruga Domnului, întorcându-se spre
cetatea care ţi-ai ales-o şi spre templul pe care l-am zidit numelui
Tău, |
|
45. |
Atunci ascultă din cer rugăciunea lor şi să faci ceea ce le este cu dreptate! |
|
46. |
Când ei vor păcătui înaintea Ta, căci nu este om care să nu
păcătuiască, şi Tu Te vei mânia pe ei şi îi vei da duşmanilor lor, şi
cei care i-au robit îi vor duce în pământul duşmanului, departe sau
aproape, |
|
47. |
Şi când ei, în pământul în care se vor găsi în robie, îşi vor veni
în sine şi se vor întoarce şi ţi se vor ruga în pământul celor ce i-au
robit, zicând: "Am păcătuit, fărădelege am făcut, vinovaţi suntem", |
|
48. |
Şi se vor întoarce către Tine cu toată inima lor şi cu tot sufletul
lor, în pământul duşmanilor care i-au robit, şi se vor ruga către Tine,
întorcându-se spre pământul care l-ai dat părinţilor lor, spre cetatea
care ţi-ai ales-o şi spre templul pe care l-am zidit numelui Tău, |
|
49. |
Atunci să asculţi din cer, din locul şederii Tale, rugăciunea şi cererea lor, făcându-le ceea ce este cu dreptate. |
|
50. |
Să ierţi poporului Tău ce a păcătuit înaintea Ta şi toate
nelegiuirile lui care le-a făcut înaintea Ta şi să trezeşti mila către
ei în cei ce i-au robit, pentru ca să fie miloşi cu ei; |
|
51. |
Căci ei sunt poporul Tău şi moştenirea Ta, pe care l-ai scos din Egipt, din cuptorul cel de fier! |
|
52. |
Să-ţi fie urechile Tale şi ochii Tăi deschişi la rugăciunea robului
Tău şi la rugăciunea poporului Tău Israel, pentru ca să-i auzi
totdeauna, când ei vor striga către Tine, |
|
53. |
Că Tu ţi r-ai ales spre moştenire dintre toata popoarele
pământului, precum ai grăit prin Moise, robul Tău, când ai scos pe
părinţii noştri din Egipt, Stăpâne Doamne!" |
|
54. |
Când Solomon a sfârşit toată această rugăciune şi cerere către
Domnul, s-a sculat dinaintea jertfelnicului Domnului, unde stătuse
îngenunchiat cu mâinile întinse spre cer, |
|
55. |
Şi stând în picioare, a binecuvântat toată adunarea Israeliţilor, zicând: |
|
56. |
"Binecuvântat fie Domnul Dumnezeu, Care a dat odihnă poporului Său
Israel, precum a grăit! Nu a rămas neîmplinit nici un cuvânt din toate
bunele Lui cuvinte care le-a grăit prin robul Său Moise. |
|
57. |
Să fie cu noi Domnul Dumnezeul nostru cum a fost El cu părinţii noştri şi să nu ne lase, părăsindu-ne. |
|
58. |
Plecând spre El inima noastră, să umblăm pe toate căile Lui şi să
păzim poruncile, rânduielile şi legile Lui, pe care le-a poruncit
părinţilor noştri; |
|
59. |
Şi să fie cuvintele acestea cu care m-am rugat astăzi, înaintea
Domnului, aproape de Domnul Dumnezeul nostru, ziua şi noaptea, pentru ca
să facă dreptate robului şi poporului Său Israel, din zi în zi, |
|
60. |
Pentru ca să cunoască toate popoarele că Domnul este Dumnezeu şi nu este altul afară de El! |
|
61. |
Să fie inima voastră întreagă la Domnul Dumnezeul nostru, ca să
petreceţi după rânduielile Lui şi să păziţi poruncile Lui, ca acum!" |
|
62. |
Şi regele împreună cu toţi Israeliţii au adus jertfă Domnului. |
|
63. |
Pentru jertfa de împăcare pe care a adus-o el Domnului, Solomon a
adus douăzeci şi două de mii de vite mari şi o sută douăzeci de mii de
vite mărunte. Aşa a sfinţit regele şi toţi fiii lui Israel templul
Domnului. |
|
64. |
Tot în acea zi regele a mai sfinţit şi mijlocul curţii care era
înaintea templului Domnului, săvârşind acolo arderea de tot, darul de
pâine şi grăsimea jertfelor de împăcare, pentru că jertfelnicul de aramă
care se afla înaintea Domnului era mic pentru a încăpea arderea de tot,
darul de pâine şi grăsimea jertfelor de împăcare. |
|
65. |
Şi a sărbătorit Solomon şi sărbătoarea (Corturilor) în acelaşi timp
împreună cu tot Israelul, strângându-se adunare mare de la intrarea
Hamatului şi până la râul Egiptului, pentru a fi înaintea Domnului
Dumnezeului nostru timp de şapte zile şi alte şapte zile, adică
paisprezece zile. |
|
66. |
în ziua a opta Solomon a dat drumul poporului. Şi au binecuvântat
toţi pe rege şi s-au întors la corturile lor, bucurându-se şi
veselindu-se cu inima pentru tot binele ce l-a făcut Domnul robului Său
David şi poporului Său Israel. |