Capitolul 3
| 1. | După aceea a zis către ea Noemina, soacra sa: "Fiica mea, n-ar fi bine oare să-ţi cauţi un adăpost, ca să-ţi fie bine? |
| 2. | Iată Booz, cu ale cărui slujnice ai fost, îmi este rudă şi iată el în noaptea aceasta treieră orzul la arie. |
| 3. | Spală-te şi te unge, îmbracă-ţi hainele tale cele bune şi du-tţ. la arie, dar nu te arăta lui până nu va fi isprăvit de mâncat şi de băut. |
| 4. | Iar după ce se va culca să doarmă, află locul unde este culcat şi fă-ţi loc la picioarele lui şi te culcă, şi el îţi va spune ce să faci". |
| 5. | Atunci Rut a zis: "Voi face tot ce mi-ai grăit". |
| 6. | Ducându-se deci la arie, a făcut toate cum îi poruncise soacra sa. |
| 7. | Iar Booz a mâncat, a băut, s-a veselit inima lui şi s-a dus de s-a culcat lângă un stog. Iar ea a venit încetişor, şi-a făcut loc la picioarele lui şi s-a culcat acolo. |
| 8. | Pe la miezul nopţii însă a tresărit el şi s-a ridicat; şi iată la picioarele lui o femeie culcată. |
| 9. | Şi a zis Booz către ea: "Cine eşti tu?" Iar ea a zis: "Eu sunt Rut, roaba ta. Întinde-ţi aripa ta peste roaba ta, că îmi eşti rudă!" |
| 10. | Zis-a Booz: "Binecuvântată eşti tu de Domnul Dumnezeu, fiica mea! Această de pe urmă faptă bună a ta este încă şi mai frumoasă decât celelalte, căci nu te-ai dus să cauţi oameni tineri, săraci sau bogaţi. |
| 11. | Deci, fiica mea, nu te teme, îţi voi face tot ce ai zis, căci în toate părţile poporului meu se ştie că eşti femeie vrednică. |
| 12. | Adevărat e că îţi sunt rudă, dar mai ai o rudă încă şi mai aproape decât mine. |
| 13. | Rămâi noaptea aceasta aici şi mâine, de va vrea acela să te răscumpere, bine, să te răscumpere; iar de nu va vrea să te răscumpere el, te voi răscumpăra eu; viu este Domnul! Dormi aici până mâine!" |
| 14. | Şi a dormit ea la picioarele lui până dimineaţa. Apoi s-a sculat înainte de a se fi putut ea cunoaşte unul pe altul. Şi a zis Booz: "Să nu se ştie că a venit femeia la arie!" |
| 15. | Iar către ea a zis: "Dezbracă-ţi haina ta cea de deasupra şi ţine-o". Şi ea a ţinut-o, iar el i-a măsurat şase măsuri de orz şi i le-a pus pe umăr şi s-a dus în cetate. |
| 16. | Atunci a venit Rut la soacra sa şi i-a zis: "Ce e, fiica mea?" Şi ea i-a povestit tot ce i-a făcut omul acela şi a zis: |
| 17. | "Aceste şase măsuri de orz mi le-a dat el, zicându-mi: "Să nu te duci la soacra ta cu mâinile goale!" |
| 18. | Iar soacra a zis: "Ai răbdare fiica mea, până vei afla cum se va
isprăvi lucrul acesta; căci omul acela nu se va linişti până nu va
isprăvi chiar astăzi lucrul acesta". capitolul 1 capitolul 2 capitolul 3 capitolul 4 |