Capitolul 3
| 1. | Iată popoarele acelea pe care le-a lăsat Domnul ca să ispitească prin ele pe Israel şi pe toţi aceia care nu cunoşteau toate războaiele Canaanului; |
| 2. | Pe care le lăsase numai pentru ca generaţiile viitoare de oameni ale fiilor lui Israel să ştie şi să înveţe războiul pe care nu-l cunoscuseră mai înainte: |
| 3. | Cinci stăpânitori Filisteni, toţi Canaaneii, Sidonienii şi Heveii care locuiau în munţii Libanului de la muntele Baal-Hermon până la intrarea Hamatului. |
| 4. | Acestea fuseseră lăsate ca să se încerce prin ele Israeliţii şi să se afle dacă se supun ei poruncilor Domnului, pe care le-a dat El părinţilor lor prin Moise. |
| 5. | Şi au trăit fiii lui Israel între Canaanei, Hetei, Amorei, Ferezei, Hevei, Gherghesei şi Iebusei, |
| 6. | Şi şi-au luat femei din fetele acelora şi pe fetele lor le-au dat după feciorii acelora şi au slujit dumnezeilor lor. |
| 7. | Deci au făcut rele înaintea ochilor Domnului fiii lui Israel şi au uitat pe Domnul Dumnezeul lor şi au slujit baalilor şi astartelor. |
| 8. | Atunci s-a aprins mânia Domnului asupra lui Israel şi i-a dat în mâinile lui Cuşan-Rişeataim, regele Mesopotamiei, şi fiii lui Israel au robit lui Cuşan-Rişeataim opt ani. |
| 9. | După aceea au strigat fiii lui Israel către Domnul şi a ridicat Domnul un izbăvitor pentru fiii lui Israel, care i-a izbăvit şi anume pe Otniel, fiul lui Chenaz, fratele mai mic al lui Caleb. |
| 10. | Şi a fost Duhul Domnului peste acesta şi a fost el judecător lui Israel. Acesta a ieşit la război împotriva lui Cuşan-Rişeataim şi Domnul a dat în mâinile lui pe Cuşan-Rişeataim, regele Mesopotamiei, şi a apăsat mâna lui pe Cuşan-Rişeataim. |
| 11. | După aceea s-a odihnit ţara patruzeci de ani şi apoi a murit Otniel, fiul lui Chenaz. |
| 12. | Apoi fiii lui Israel iarăşi s-au apucat să facă rele înaintea ochilor Domnului şi a întărit Domnul pe Eglon, regele Moabului, împotriva Israeliţilor, pentru că ei făceau rele înaintea ochilor Domnului. |
| 13. | Şi a adunat acela la sine pe toţi Moabiţii şi Amaleciţii şi a plecat să lovească pe Israel; şi au luat cetatea Palmierilor. |
| 14. | Iar fiii lui Israel au slujit lui Eglon, regele Moabului, optsprezece ani. |
| 15. | Atunci au strigat fiii lui Israel către Domnul şi Domnul le-a ridicat ca izbăvitor pe Aod, fiul lui Ghera, din neamul lui Veniamin, care era stângaci. Şi au trimis fiii lui Israel prin el daruri lui Eglon, regele Moabului. |
| 16. | Aod şi-a făcut sabie cu două ascuţişuri, lungă de un cot şi a încins-o sub mantaua sa la şoldul drept |
| 17. | Şi a mers cu daruri la Eglon, regele Moabului. Eglon însă era om foarte gras. |
| 18. | După ce a înfăţişat Aod toate darurile, a dat drumul oamenilor care aduseseră darurile, |
| 19. | Iar el însuşi, întorcându-se de la idolii de lângă Ghilgal, a zis regelui: "Cuvânt în taină am a-ţi spune, o rege!" Iar el a zis: "Mai încet!" Atunci au ieşit de la dânsul toţi cei ce stăteau pe lângă el. |
| 20. | Şi a intrat Aod la dânsul; căci el şedea într-un foişor răcoros, pe care îl avea acolo la o parte. Şi a zis Aod: "Eu, o rege, am către tine un cuvânt al lui Dumnezeu". Atunci Eglon s-a sculat de pe scaun înaintea lui. |
| 21. | Şi când s-a sculat el, Aod şi-a întins mâna sa stângă şi a scos sabia de la coapsa sa dreaptă şi a împlântat-o în pântecele lui, |
| 22. | Aşa încât a intrat după ascuţişul sabiei şi mânerul şi grăsimea a acoperit rana pe unde intrase sabia, căci Aod n-a scos-o din pântecele lui. |
| 23. | Apoi Aod a ieşit în tindă, trăgând după sine uşa foişorului şi încuind-o. |
| 24. | Iar după ce a ieşit el, au venit slugile lui Eglon şi, văzând uşa foişorului încuiată, au zis: "Se vede că el îşi acoperă picioarele În camera de vară". |
| 25. | Şi au aşteptat ei destulă vreme; dar văzând că nu mai deschide nimeni uşa foişorului, au adus o cheie şi au deschis şi iată stăpânul lor zăcea mort la pământ. |
| 26. | Până să se dumirească aceia, Aod a plecat şi nimeni nu se mai gândea la el; a trecut pe lângă idoli şi a scăpat în Seira. |
| 27. | Iar după ce a venit în ţara lui Israel, Aod a trâmbiţat din trâmbiţă pe muntele Efraim şi s-au coborât la dânsul fiii lui Israel din muntele Efraim şi el mergea înaintea lor. |
| 28. | Şi ţa zis el către dânşii: "Veniţi după mine, că a dat Domnul pe vrăjmaşii noştri Moabiţi în mâinile voastre". Şi s-au dus după dânsul şi au apucat vadul Iordanului spre Moab şi nu au lăsat pe nimeni să treacă. |
| 29. | Şi au ucis atunci din Moabiţi până la zece mii de oameni, toţi sănătoşi şi voinici, încât nimeni n-a scăpat. |
| 30. | Aşa au fost supuşi în ziua aceea Moabiţii înaintea lui Israel şi s-a liniştit ţara lui optzeci de ani. Iar Aod a fost judecătorul lor până la moartea sa. |
| 31. | După dânsul a fost judecător Şamgar, fiul lui Anat, care a ucis
şase sute de Filisteni cu un băţ, cu bold de mânat boii, şi acesta a
izbăvit de asemenea pe Israel. capitolul 1 capitolul 18 capitolul 2 capitolul 19 capitolul 3 capitolul 20 capitolul 4 capitolul 21 capitolul 5 capitolul 6 capitolul 7 capitolul 8 capitolul 9 capitolul 10 capitolul 11 capitolul 12 capitolul 13 capitolul 14 capitolul 15 capitolul 16 capitolul 17 |