Capitolul 1
| 1. | După moartea lui Saul, când David se întorcea din războiul ce-l purtase împotriva Amaleciţilor şi după ce s-a oprit două zile în Ţiclag, |
| 2. | Iată că a treia zi a venit un om din tabăra lui Saul. Acesta avea pe el hainele rupte şi pe cap ţărână şi după ce a ajuns la David, a căzut la pământ şi i s-a închinat. |
| 3. | Iar David i-a zis: "De unde vii tu?"Am fugit din tabăra lui Israel", răspunse acela. |
| 4. | "Spune-mi, a zis David, ce s-a întâmplat?"Poporul, a zis omul, a fugit din luptă şi mulţime din popor a căzut şi a murit, şi a murit şi Saul şi fiul său Ionatan". |
| 5. | "Cum ştii că Saul şi fiul său Ionatan au murit?" a întrebat David pe tânărul care-i adusese vestea. |
| 6. | "Din întâmplare, m-am dus pe muntele Ghelboa, a zis omul ce-i grăia, şi iată Saul stătea sprijinit pe suliţa sa, iar carele şi călăreţii îl ajungeau. |
| 7. | Atunci el s-a întors şi, văzându-mă pe mine, m-a strigat şi eu am răspuns: "Iată-mă!" |
| 8. | şi el mi-a zis: "Cine eşti tu?" şi eu i-am răspuns: "Sunt un amalecit!" |
| 9. | Atunci el mi-a zis: "Apropie-te de mine şi mă ucide, că durerea morţii m-a cuprins şi sufletul meu este încă tot în mine!" |
| 10. | Şi eu m-am apropiat şi l-am ucis, căci ştiam că n-are să mai trăiască după căderea sa. Apoi am luat cununa regească de pe capul lui, brăţara ce era la mâna lui şi le-am adus aici la stăpânul meu". |
| 11. | Atunci a apucat David hainele sale şi le-a rupt; asemenea şi oamenii cei ce erau cu el şi-au rupt hainele lor, |
| 12. | Şi au plâns şi s-au tânguit şi au postit până seara după Saul şi după fiul său Ionatan, după poporul Domnului şi după casa lui Israel, care căzuseră de sabie. |
| 13. | Apoi David a zis către omul care-i spusese acestea: "De unde eşti tu?"Eu, a zis acela, sunt fiul unui străin amalecit". |
| 14. | Şi David a zis: "Cum nu te-ai temut tu să-li ridici mâna, ca să ucizi pe unsul Domnului?" |
| 15. | Apoi chemând David pe unul din slujitori, i-a zis: "Vino de-l ucide!" şi l-a ucis. |
| 16. | Iar David a zis către el: "Sângele tău să fie pe capul tău, căci buzele tale au mărturisit împotriva ta, când ai zis: Eu am ucis pe unsul Domnului". |
| 17. | Şi a plâns David pe Saul şi pe Ionatan, fiul lui, prin această cântare de jale, |
| 18. | Pe care a poruncit să o înveţe fiii lui Iuda, după cum este scrisă în cartea dreptului, unde se zice: |
| 19. | "Podoaba ta, Israele, a fost doborâtă pe înălţimile tale! Cum au căzut vitejii! |
| 20. | Nu vestiţi în Gat şi nu daţi de ştire pe uliţele Ascalonului, ca să nu se bucure fiicele Filistenilor, ca să nu prăznuiască fiicele celor netăiaţi împrejur! |
| 21. | Munţilor Ghelboa, să nu mai cadă pe voi nici rouă, nici ploaie; şi să nu mai fie pe voi ţarini roditoare, căci acolo a fost doborât scutul celor războinici, scutul lui Saul, ca şi cum n-ar fi fost uns cu untdelemn sfinţit. |
| 22. | Arcul lui Ionatan nu se întorcea fără sânge de răniţi, fără grăsimea celor puternici, nici sabia lui Saul nu se învârtea zadarnic! |
| 23. | Saul şi Ionatan, cei iubiţi şi uniţi în viaţa lor, nici la moarte nu s-au despărţit. Fost-au mai iuţi decât vulturii şi mai puternici decât leii! |
| 24. | Fiicele lui Israel, plângeţi pe Saul, cel ce v-a îmbrăcat în purpură cu podoabe şi v-a pus pe haine podoabe de aur! |
| 25. | Cum au căzut vitejii în toiul luptei! Ucis a fost Ionatan pe înălţimile tale, Israele! |
| 26. | Frate Ionatane, întristat sunt după tine, căci tu mi-ai fost foarte scump şi iubirea ta a fost pentru mine mai presus de iubirea femeiască! |
| 27. | Cum au căzut cei viteji! Pierit-a arma de război!" capitolul 1 capitolul 18 capitolul 2 capitolul 19 capitolul 3 capitolul 20 capitolul 4 capitolul 21 capitolul 5 capitolul 22 capitolul 6 capitolul 23 capitolul 7 capitolul 24 capitolul 8 capitolul 9 capitolul 10 capitolul 11 capitolul 12 capitolul 13 capitolul 14 capitolul 15 capitolul 16 capitolul 17 |