Capitolul 32
| 1. | După aceea Iacov s-a dus în calea sa. Şi căutând, el a văzut oştirea lui Dumnezeu tăbărâtă, căci l-au întâmpinat îngerii lui Dumnezeu. |
| 2. | Iacov însă, când i-a văzut, a zis: "Aceasta este tabăra lui Dumnezeu!" Şi a pus locului aceluia numele Mahanaim, adică două tabere. |
| 3. | Apoi a trimis Iacov soli înaintea sa, la fratele său Isav, în ţinutul Seir din ţara Edomului, |
| 4. | Şi le-a poruncit, zicând: "Aşa să ziceţi către domnul meu Isav: Aşa grăieşte robul tău Iacov: Am stat la Laban şi am trăit la el până acum. |
| 5. | Am boi şi asini, oi, slugi şi slujnice, şi am trimis să vestească pe domnul meu Isav, ca să afle robul tău bunăvoinţă înaintea ta". |
| 6. | Şi întorcându-se la Iacov, i-au spus solii: "Am fost la fratele tău Isav şi iată el vine în întâmpinarea ta cu patru sute de oameni". |
| 7. | Iacov însă s-a spăimântat foarte şi nu ştia ce să facă. Şi a împărţit oamenii, care erau cu el, boii, oile şi cămilele în două tabere. |
| 8. | Şi a zis Iacov: "De va năvăli Isav asupra unei tabere şi o va bate, va scăpa cealaltă tabără". |
| 9. | Apoi Iacov a zis: "Dumnezeul tatălui meu Avraam şi Dumnezeul tatălui meu Isaac, Doamne, Tu, Cel ce mi-ai zis: Întoarce-te în ţara ta de naştere, şi Eu îţi voi face bine, |
| 10. | Nu sunt vrednic de toate îndurările Tale şi de toate binefacerile ce mi-ai arătat mie, robului Tău, că numai cu toiagul am trecut deunăzi Iordanul acesta, iar acum am două tabere; |
| 11. | Izbăveşte-mă dar din mâna fratelui meu, din mâna lui Isav, căci mă tem de el, ca nu cumva să vină şi să mă omoare pe mine şi pe aceste mame cu copii. |
| 12. | Căci Tu ai zis: îţi voi face bine şi voi înmulţi neamul tău ca nisipul mării, cât nu se va putea număra din pricina mulţimii". |
| 13. | Şi a rămas acolo în noaptea aceea. Apoi a luat din cele ce avea şi a trimis dar fratelui său Isav: |
| 14. | Două sute de capre şi douăzeci de ţapi, două sute de oi şi douăzeci de berbeci, |
| 15. | Treizeci de cămile mulgătoare cu mânjii lor, patruzeci de vaci şi zece tauri, douăzeci de asine şi zece asini. |
| 16. | Şi a dat fiecare din aceste turme deosebi în seama slugilor sale şi a zis slugilor sale: "Treceţi înaintea mea şi să fie depărtate turmele una de alta". |
| 17. | Celui dintâi i-a poruncit, zicând: "Când te va întâlni fratele meu Isav şi te va întreba: Al cui eşti tu şi unde te duci, şi ale cui sunt acestea, ce merg înaintea ta, |
| 18. | Să zici: Ale robului tău Iacov; e dar trimis lui Isav, stăpânul meu. Iată vine şi el după noi!" |
| 19. | Aşa a poruncit Iacov şi slugii celei de a doua şi celei de a treia şi tuturor celor ce mergeau cu turmele, zicând: "Aşa să spuneţi lui Isav, când îl veţi întâlni. |
| 20. | Şi să-i mai spuneţi: Iată şi el, robul tău Iacov, vine după noi". Căci îşi zicea: Voi îmblânzi faţa lui cu darurile ce-mi merg înainte şi numai după aceea voi vedea faţa lui, şi aşa poate mă va primi. |
| 21. | Şi au pornit darurile înaintea lui, iar el a rămas noaptea aceea în tabără. |
| 22. | Dar s-a sculat noaptea şi luând pe cele două femei ale sale şi pe cele două roabe şi pe cei unsprezece copii ai săi, a trecut Iabocul prin vad. |
| 23. | Iar după ce i-a luat şi i-a trecut râul, a trecut şi toate ale sale. |
| 24. | Rămânând Iacov singur, s-a luptat Cineva cu dânsul până la revărsatul zorilor. |
| 25. | Văzând însă că nu-l poate răpune Acela, S-a atins de încheietura coapsei lui şi i-a vătămat lui Iacov încheietura coapsei, pe când se lupta cu el. |
| 26. | Şi i-a zis: "Lasă-Mă să plec, că s-au ivit zorile!" Iacov I-a răspuns: "Nu Te las până nu mă vei binecuvânta". |
| 27. | Şi l-a întrebat Acela: "Care îţi este numele?" Şi el a zis: "Iacov!" |
| 28. | Zisu-i-a Acela: "De acum nu-ţi va mai fi numele Iacov, ci Israel te vei numi, că te-ai luptat cu Dumnezeu şi cu oamenii şi ai ieşit biruitor!" |
| 29. | Şi a întrebat şi Iacov, zicând: "Spune-mi şi Tu numele Tău!" Iar Acela a zis: "Pentru ce întrebi de numele Meu? El e minunat!" Şi l-a binecuvântat acolo. |
| 30. | Şi a pus Iacov locului aceluia numele Peniel, adică faţa lui Dumnezeu, căci şi-a zis: "Am văzut pe Dumnezeu în faţă şi mântuit a fost sufletul meu! " |
| 31. | Iar când răsărea soarele, trecuse de Peniel, dar el şchiopăta din pricina şoldului. |
| 32. | De aceea fiii lui Israel până astăzi nu mănâncă muşchiul de pe
şold, pentru că Cel ce S-a luptat a atins încheietura şoldului lui
Iacov, în dreptul acestui muşchi. capitolul 1 capitolul 18 capitolul 35 capitolul 2 capitolul 19 capitolul 36 capitolul 3 capitolul 20 capitolul 37 capitolul 4 capitolul 21 capitolul 38 capitolul 5 capitolul 22 capitolul 39 capitolul 6 capitolul 23 capitolul 40 capitolul 7 capitolul 24 capitolul 41 capitolul 8 capitolul 25 capitolul 42 capitolul 9 capitolul 26 capitolul 43 capitolul 10 capitolul 27 capitolul 44 capitolul 11 capitolul 28 capitolul 45 capitolul 12 capitolul 29 capitolul 46 capitolul 13 capitolul 30 capitolul 47 capitolul 14 capitolul 31 capitolul 48 capitolul 15 capitolul 32 capitolul 49 capitolul 16 capitolul 33 capitolul 50 capitolul 17 capitolul 34 |